Septembrie, luni…

  In ultimele zile imi lipseste atat de tare Londra incat pare ca am stat acolo cel putin vreo jumatate de an si nu doar o saptamana. Imi lipsesc aerul rece si strazile. Imi lipseste camera in care parca am dormit mai bine decat acasa, oamenii exagerat de amabili si usile astea colorate din cartierul nostru. Hey, ai zice…cum sa iti fie dor de usi? Nu stiu, cateodata nu stiu nici eu. Am avut acea senzatie ca apartin de locul ala, ca ma voi intoarce si poate cine stie, ma voi intoarce de tot sau cel putin parca tot mai…

Read More...