When someone you love becomes a memory, the memory becomes a treasure

 

Pana una alta, cred ca primavara trebuie sa inceapa cu o curatenie generala in noi, in suflete, in vieti, cu multe obiective, cu schimbari ce isi asteptau locul mai devreme sau mai tarziu si cu a face loc lucrurilor ce stau sa vina. Si ma gandesc la lucruri importante, cu adevarat, pentru ca vezi tu, oricat de mult ai inflori realitatea unele lucruri raman asa cum sunt.

Sambata dimineata, ma invarteam prin supermarketul ticsit de oameni, tarand unul dupa unul picioarele mele incaltate intr-o pereche de bocanci albastru royal, gandindu-ma la saptamana ce vine, la nebunia actelor netrimise, pozelor nefacute si proiectelor in pending. Era sambata dimineata si totusi nu aveam nici entuziasmul obisnuit, nici soarele parca nu ma incalzea prea tare, desi stralucea pe cer cu putere. Simteam o durere in maini, in timp ce impingeam cosul de cumparaturi oricum aproape plin si visand la seara cand vom ajunge in sfarsit amandoi acasa. Visam sa facem poate tiramisu, sa vedem un film, sa facem planuri, sa radem, orice, numai…

Vezi tu, cateodata viata iti da aripi, altadata iti arata ca lucrurile care conteaza cu adevarat in viata asta…sunt departe de cele pentru care ne facem grii zi de zi. Sunt momentele alea in care facturile neplatite, faptul ca ai uitat sa iti faci o programare la salon sau ca ai pierdut prea mult timp in trafic nu mai conteaza. Nu mai conteaza nici motivele pentru care ai plans saptamana trecuta si stii de ce? Pentru ca nu merita.

Ti-am lasat mai sus un alt articol, cumva care desi e trist mi-e drag pentru ca stiu ca l-am scris intr-o perioada grea. E cumva ciudat cum pasiunea mea de a scrie se transcrie in asta, in eliberarea cateodata de emotii, in motivare sau eu stiu, ce alte sentimente la fel de contradictorii. Pentru ca, vezi tu, pasiunea asta e dinainte de a scrie eu aici si a povesti cu tine, si nu invers, avand in spate si alte povesti. Dar despre asta mai povestim noi si alta data, deocamdata, desi nu o fac de obicei, am vrut doar sa iti motivez absenta mea, poate si lipsa imboldului de a iti povesti unele lucruri noi saptamana asta.

In camera mea acum lumina nu prea patrunde, e innorat, am draperia oricum trasa pe jumatate si afara ploua mocnit de azi-noapte. Se aud masinile cum trec una cate una pe strada mult prea circulata. Am o cafea mare cu lapte langa mine si laptopul ruleaza aceeasi melodie la nesfarsit de dimineata. Si totusi, am un outfit de cand era mai soare, mai cald…

Rochia am purtat-o pentru prima data atunci si banuiesc ca stiti deja, m-au cucerit manecile clopot si printul ei. Am ales un turban cumparat din Roma in vara, dintr-un magazin retras de pe o strada pietruita unde am intrat din cine stie ce impuls. Stii ca nu ma prea obor dupa shopping atunci cand merg in vacanta si totusi am cumparat turbanul asta dupa primele 2 minute.

Iti urez un weekend de poveste si nu uita sa te inscrii la giveawayul meu de pe youtube.

 

Am purtat:
Rochie AICI
Geanta Concept15
Botine AICI
Turban AICI (similar)

You May Also Like

3 Comments

  1. 1
  2. 2

    Ce bine iti sta cu acest turban si imi place mult cameea cu care l-ai accesorizat.
    Imprimeul rochiei merge de minune cu nuanta de rosu a gentii, adica as purta in secunda 2 tinuta asta!
    Iar botinele…mmmm
    Te pup!

  3. 3

    Din pacate, nimeni nu este nemuritor…Si tot din pacate, nu pot sa spun prea multe…este un subiect dureros…acesta al pierderii celor dragi. nu mi-am cunoscut bunicii, pentru ca mama mamei mele a murit cand aveam 2 luni…nici lapte de la san nu am mai primit… Tatal meu a plecat mult prea devreme, cand inca aveam 5 sau 6 anisori…nu-mi amintesc prea multe despre el…Imi spunea mama ca ma numea “printesa mea”…tare mi-as dori sa il aud acum… Sa il am langa mine in ziua nuntii mele…Dar ma multumesc cu mama si Il rog pe Dumnezeu sa o tina langa mine multi ani de acum!
    Te pup, Miut si bucura-te de cei care sunt inca langa tine!

  4. 4

Leave a Reply