Ce am invatat de la 2017

Cred ca cu totii ajungem la un moment dat in viata asta la punctul ala in care nu mai avem timp. Nu mai ai timp pentru prietenii de forma, nu mai ai timp pentru oamenii cu care nu ai lucruri in comun, nu mai ai timp sa te gandesti la ce zic altii, nu mai ai timp si energie pentru nimic din ceea ce nu iti aduce forma aia de fericire sincera. Si nici macar nu stiu de ce sau cum, dar stiu ca genul ala de prietenie rara, in care eu inca mai cred, a devenit atat de ciudata incat pare ceva strain multor oameni.

Si totusi, desi inca mai facem cumva bilantul anului 2017…eu cred ca doar ultimii ani m-au invatat. M-au invatat sa las lucrurile sa treaca de le sine, sa las oamenii sa plece din viata mea cu aceeasi viteza cu care au intrat, sa nu uit ca rautatea vine din prostie si frustrarile altora nu le pot rezolva eu. N-am sa inteleg niciodata dubla personalitate, n-am sa inteleg de ce oamenii se complimenteaza pe facebook si nu se saluta pe strada. N-am sa inteleg oamenii care vorbesc despre prietenii in loc sa le construiasca, in timp ce se barfesc cand se intorc cu spatele. N-am sa inteleg oamenii care rad de altii in fata ta, pentru ca dupa ce ai iesit pe usa sa le iei elegant locul celor “analizati” la sange, oameni care se mint, se vorbesc pe la spate, se prefac si ar da orice doar pentru a face parte din anumite anturaje si a parea ce nu sunt.

Asa ca da, poate nu mai am timp, timp si energia necesara pentru a face asta. Pentru ca viata asta e atat de scurta si nu mai pot nici macar sa imi amintesc cum era viata mea inainte de a umbla cu o agenda dupa mine in care imi scriu tot ce trebuie sa fac intr-o zi. Dar ghici ce? Asta imi place la nebunie pentru ca simt ca fac lucrurile care ma umplu de energie, de frumos si nimic bun nu se intampla in timp ce stai in pat si astepti sa iti pice din cer. Poate pana la urma asta e una din lectiile lui 2017, iar daca intr-o zi lipesc de aici sau instagram nu te gandi ca ma odihnesc ci probabil pun ceva la cale.

***

Pe Adina am cunoscut-o in prima zi de facultate, acum multi ani parca, dar totusi putini pentru noi. Inca de atunci, din prima clipa, Alex spune ca vrea sa ne vada cum tacem, ca nu mai avem niciun subiect de dezbatut si in sfarsit suntem si noi multumite de timpul pe care il petrecem impreuna si luam o pauza. Nu stiu de ce toata lumea spune ca pare ca avem atatea sa ne spunem… Doar ne spuneam in timpul cursurilor la facultate, la seminarii, cateodata si dupa ce terminam toate orele. Vorbeam cand faceam proiecte, cand invatam pentru examene, cand repetam cursurile si ajungeam acasa. Astazi ne spunem pe rand, pe facebook,  whatsapp, instagram, ce-i drept ne cam scriem peste tot. Nu stiu ce e cu fata asta, dar am simtit ca o cunosc dintotdeuna chiar dupa ce am vazut-o prima data.

Si chiar si asa, cu multe mii de km intre noi, ea la Paris, eu cu gandul la Paris, reusim sa ne vedem macar de 2 ori pe an.

Anul acesta am petrecut Craciunul impreuna si am facut si poze, pentru ca nu se putea altfel, iar daca o parte le-ai vazut deja pe contul meu de instagram #AndreeManole, restul le impartim cu tine aici, asa ca te las cu ele si iti urez o saptamana cat mai frumoasa, plina de zambete si momente frumoase.

Iar pe prietena ta, nu uita astazi sa o suni sa ii spui ca esti norocoasa ca o ai.

Te pup!




5 Comments

Ce frumos ai scris! E o mare moda in ultimele luni sa scrii asa, de suflet. Ma bucur ca tu ai ramas constanta. Good one! Esti speciala.

Reply

Ce poze superbe. Sunt norocoase si mi se pare sau chiar semanati?

Reply

Am si eu o prietena buna din clasa a 6 a si chiar daca au trecut peste 20 de ani de cand ne cunoastem si ne despart 3000 de kilometri o simt mult mai aproape decat pe cei care locuiesc langa mine.

Reply

Pozele astea sunt un deliciu! Iti dau asa o stare de “cozyness”.
Referitor la ce ai scris… mare dreptate ai si nici eu nu pot intelege persoanele care te complimenteaza pe facebook si nu te saluta pe strada, persoanele care te analizeaza dupa ce ai plecat…
Dar asa sunt oamanii, rai! Nu inteleg de ce e atata rautate.. si pentru ce? Am impresia ca unii vad concurenta peste tot..

Reply

Nici eu nu am inteleg si nici nu am sa inteleg de ce oamenii sunt asa rai, atat de egoisti si uneori, atat de falsi!!! Si chiar e bine sa stam deoparte de ei, caci nu ne aduc nici un beneficiu, nu ne ajuta si chiar ne pot demoraliza.

Reply

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.