Totul despre operatia pe care mi-am facut-o si impresii la 2 luni dupa

A trecut cam o luna si jumatate de la operatia mea despre care va vorbeam AICI si nu imi vine sa cred cum s-a scurs timpul. De fapt a trecut atat de mult incat efectiv nu imi gasesc cuvintele si nu stiu ce as putea sa va mai spun astfel incat sa va incurajez, mai ales pe cele care mi-ati scris deja ca v-ati dori sa faceti asta, dar va este frica. Mereu am raspuns la asta cu: Frica de ce?

In punctul asta al vietii mele, trecand peste tot si simtindu-ma atat de bine acum, nu stiu efectiv daca exista motive de a va teme. Operatia in sine este o operatie destul de pretentioasa, ca sa spun asa, e important sa aveti un specialist care sa va spuna ce e ok si ce nu si mai ales sa incercati sa fiti voi. Exact asa cum mi-a spus domnul doctor, nu poti veni cu o poza sa te operezi, in niciun caz sa vrei sa copiezi nasul altcuiva pentru ca acesta trebuie sa ti se potriveasca tie si proportiilor fetei tale. Da, credeti sau nu, exista persoane care fac si asta…

Daca aveti atat deviatie de sept, cat si aspiratia de a va corecta nasul stiti probabil ca dorinta de a ajunge acolo este mare. Va este teama de reactiile oamenilor, de cei care considera probabil asta un moft, dar si de rezultate care ar putea sa nu va placa. Sunt o mie de ganduri pe secunda care vi se rascolesc in cap, alearga cu viteza luminii incat simtiti ca va urcati pe pereti si in acelasi timp ca nu mai ajungeti acolo, asa-i? Been there, done that! Mai pune peste asta ca eu am ajuns aproape acolo si cand spun acolo vreau sa zic in spital si a trebuit sa aman operatia cu mai bine de o luna. Mi s-a inmuiat picioarele, am tras o tura de plans ca la carte si apoi am luat-o de la capat cu numaratul zilelor. Epic, epic a fost momentul asta, jur. Nu mai zic ca daca prima data eram super pregatita si m-am dus acolo cu parul aranjat perfect, facusem curatenie in casa luna cat sa ma pot odihni si recupera ca la carte, aveam 4 postari in drafts, ce sa mai, totul era pus la punct de parca plecam in vacanta. Eh a doua oara m-am dus asa linistita de parca ma duceam sa imi tund varfurile la par. Si 2 luni aproape mai tarziu va spun din suflet, nici nu avea de ce sa fie altfel.

Cu 2-3 zile inainte de operatie va trebui sa mergeti sa faceti o serie de analize de care aveti nevoie. In cazul meu le-am facut la urgenta pentru ca deja le facusem o data cu o luna inainte si acum nu am repetat decat vreo 2-3. Asadar m-am prezentat la spital si imediat am fost preluata de persoana responsabila de asta. Am mers sus in rezerva, mi s-a pus branula, m-am schimbat, mi-au prezentat camera astfel incat sa fiu pregatita dupa operatie sa le chem daca am nevoie, am semnat actele necesare internarii si Dumnezeu stie de ce eu ma simteam in continuare ca si cum urma sa plecam undeva, in niciun caz ca la spital. A venit domnul doctor Ion Zegrea, am revazut notitele pe care le facuseram la prima consultatie, apoi domnul doctor Filip  si deja ne-am ridicat sa plecam spre sala de operatie. Eh, am fost eu relaxata pana mi-au zis ca Alex trebuie sa ramana la lift si noi coboram, mergem in sala. Ha! Unde mai era curajul? Mi s-a pus un nod in gat de n-am mai putut sa zic nimiiiic. Aveam dintii infipti in buza de jos, un nod in gat cat mine de mare si cred ca se adunasera si cateva lacrimi pe undeva. El radea, dar numai daca nu il cunosteam n-as fi stiut ca simtea acelasi lucru ca mine si ii venea sa fuga cu mine. Poate si din cauza faptului ca era prima operatie de care am avut vreodata parte, prima anestezie totala si toate emotiile din lume.

Drama s-a terminat aici, pe drumul cu liftul pana jos, de n-am putut sa scot o vorba cand saraca asistenta ma intreba una alta. Am coborat din lift si am dat peste echipa domnului doctor Ion Zegrea care era pusa pe glume si cu atata voie buna am adormit razand. Vorbeam de vreme, imi pusesera si muzica, iar o asistenta draguta chiar a zis ca nu am motive de ingrijorare, doar eu ma culc, ei au treaba!

Si gata, mi s-a taiat filmul de tot. Fiind la prima operatie in viata mea, prima anestezie totala aveam tot felul de ganduri. Daca nu ma mai trezesc, daca simt totul si nu le pot spune, daca ma trezesc in timpul operatiei?? Stiti cum se spune, incurcate sunt caile domnului, dar noi femeile parca gandim prea mult, jur!

M-am trezit la terapie intensiva ca dupa un somn lung, nu ma durea nimic, doar ca uitasem putin unde sunt. Cand a venit asistenta am intrebat-o daca totul e ok si cat ma mai tin acolo pentru ca vreau sa merg in salon. Voiam sa il vad pe Alex si nu mai aveam deloc stare sa stau acolo, imi bateau luminile in ochi, eram putin agitata si voiam sa dorm. Dar tot trebuie sa spun ca nu ma durea absolut nimic si nu m-a durut nici macar o clipa, desi suna putin ciudat chiar nu doareeee nimic.

Tot timpul asta am simtit ca toata lumea a fost foarte pregatita, toti stiau exact ce au de facut si cum sa raspunda la cererile mele. La un moment dat am spus ca PARCA ma doare stomacul ca nici eu nu eram sigura, iar in secunda 2 asistenta era inapoi la mine cu un calmant pe care il mai luasem si alta data si stiam ca imi e ok. Domnul doctor Ion Zegrea imi explicase oricum tot ce aveam de facut si eram pregatita pentru orice.

Oricum la 30 de minute dupa ce iesisem din salon vorbeam cu mamicile la telefon, trimiteam poze celor care nu ma credeau ca sunt ok si stiam deja ca am pofta de o limonada. :))) Va spun toate lucrurile astea pentru ca am promis sa va descriu pas cu pas ce am facut si mai ales sa va asigur ca nu aveti motive de ingrijorare.

A doua zi s-a facut externarea de dimineata si am plecat spre casa. Eram putin obosita, dar in rest nu aveam absolut nicio problema. Am avut o gramada de musafiri in ziua aia, am primit o gramada de bunatati (haha!) si pe seara am iesit sa ne plimbam putin prin padure, la aer curat cu o paturica si ceva bun de mancare. Din fericire, Alex si-a luat concediu in perioada asta si a stat numai cu mine, asa ca nu m-am plictisit deloc si am iesit din casa in fiecare zi, chiar si cu privirile curiosilor cateodata mai muuuult decat insistente.

A trebuit sa dorm pe 2-3 perne in primele zile, nu aveam voie sa ma aplec in fata si evident sa fac miscare sau efort sustinut. Nu am avut niciun fel de restrictive alimentara si am putut sa mananc ce aveam pofta desi dupa 2 zile ma saturasem de orice. :)))

Multe dintre voi m-ati intrebat dupa cate zile mi-am reluat activitatea si cat dureaza recuperarea. Eu m-am operat joi, vineri eram acasa, iar miercuri mi-am scos atela si bandajele care te cam impiedica sa faci activitatile obisnuite in public pentru ca na, stiti cum e.  Ah si tot atunci vedeti si rezultatul pentru prima data!

Practic, faptul ca eu am prins weekendul a fost minunat pentru ca a trecut timpul mai repede cu cei dragi in jurul meu, iar luni si marti m-am preocupat sa ma duc sa imi aranjez parul si alte activitati de genul asta, si da, am putut si sa conduc. Si spun ca am fost la coafor pentru ca nu aveti voie sa va udati bandajele si atela, asadar nu aveti cum sa va spalati singure acasa cam o saptamana. Miercuri eram la spital unde am avut primul control la ORL, apoi am mers la domnul doctor Ion Zegrea care mi-a scos atela si bandajele, am facut pozele din prima postare, link AICI si joi deja aveam prima mea intalnire unde trebuia sa arat prezentabil. Deci chiar joi, la o saptamana dupa operatie eu am putut sa imi ascund vanataile de pe ochi cu anticearcan (mai mult la stangul pentru ca acolo aveam deviatia), sa ma pregatesc si sa merg unde aveam de mers, astfel eu zic ca asta ar fi si raspunsul la intrebarea de la care am pornit.

Imediat dupa operatie, la vreo ora am inceput sa imi fac spalaturile pe nas cu ser fiziologic, care nu sunt deranjante, dar te ajuta foarte mult pentru ca asa se curate nasul. Nu stiu insa daca se fac si in cazul in care aveti doar rinoplastia, nu si deviatia de sept cum am avut eu. Partea super buna este ca nu aveti mese in nas, tubulete sau altceva, iar narile raman libere si puteti sa respirati, dar nici nu veti muri cand se scot, cum am citit in cazurile altor persoane. Sincer, nu pot sa ma gandesc cum este sa se usuce toate secretiile acelea pe niste mese, plus sange, iar la o saptamana sa ti le scoata din nas. Chiar nu pot sa ma gandesc la asta, sinceeeer. Firele se scot tot cand se da jos atela si domnul doctor a avut o mana atat de fina incat el terminase si eu il intrebam cand incepe. Simtisem doar o piscatura si aveam impresia ca atunci le-a taiat si apoi urma sa traga de ele sa le scoata, exact asa cum procedezi cand descosi ceva.

Miros, la inceput imediat dupa operatie nu prea mai aveam, ceea ce ma asteptam si era normal, insa acesta revine usor usor la forma initial. Insa tare ciudat e sa nu simti mirosul mancarii si sa mananci asa… practic orice mancam avea parca acelasi gust, de asta si spuneam mai sus ca dupa 2 zile ma saturasem de orice mancare pentru ca eu simteam ca mananc acelasi lucru la infinit.

Spalaturile la inceput se fac cat mai des, astfel reusiti sa eliminati resturile si sa va curatati nasul, nu dor absolut deloc, dar la un moment dat ti se ia un pic, ce-i drept. Mai ales ca faceam asta acasa, in oras, oriunde. Am oprit o data si masina pe camp sa ma curat. :))))

In prezent inca le mai fac din cand in cand, desi nu cred ca mai este ceva de eliminat, respir deja perfect, iar noaptea imi pun bandajele pe nas asa cum mi-a explicat domnul doctor Ion Zegrea, pe care  vi-l recomand cu mare drag. Asa cum mi-a vorbit Mirela despre dansul acum ceva vreme, este cel mai bun medic pe care l-as fi putut allege. Serios, dedicat, atent la detalii, pasionat de ceea ce face si mai ales un profesionist.

Mi-ar placea sa cred ca nu am uitat sa precizez nimic din ce mi-as fi dorit si eu sa stiu inainte sa merg la operatie, dar as fi incantata daca mi-ati scrie in casuta de comentarii si astfel sa reusesc sa mai completez cu informatii care sa ajute si alte persoane interesate de subiect. Asta din punctul de vedere al experientei, de partea cealalta, al motivatiei si al schimbarii, cred ca nu puteam lua o decizie mai buna, atat din punct de vedere al doctorului ales, al perioadei, dar mai ales ca am decis sa fac rinoplastia pentru ca deviatia de sept era un must si eram obligata sa o fac de imprejurari. E o decizie grea, care din punctual meu de vedere trebuie cantarita bine si nu vreau sa intelegeti ca e acelasi lucru cu a te duce sa iti tai parul sau eu stiu, sa iti pui gene false. Practic vorbind cred ca pare un subiect extreme de superficial pentru multe persoane, iar pe de alta parte unul extreme de interesant pentru altele. Cum e pentru voi, ramane sa stabiliti voi, pana la urma sunteti singurii care raspund pentru propria persoana si doar voi stiti cat conteaza pentru voi asta si daca v-ar face mai fericiti sau nu.

Cu drag,

Andreea

 

You May Also Like

4 Comments

  1. 1

    Buna :* te urmaresc de ceva timp, dar nu am avut “curajul” a iti scriu, dar acum m-am hotarat :)) Ma confrunt cu aceeasi problema si in curand vreau sa merg sa fac aceasta operatie. Aceleași temeri cu privire la anestezie gen “daca ma trezesc in timpul operatiei si nu pot sa fac nimic, daca o sa simt, daca nu o sa ma mai trezesc” le am și eu și parca ma simt mai bine cand nu sunt singura :)). Mi-ai dat mult curaj si sunt mai hotarata pe zi ce trece sa fac acest pas. Voiam sa te intreb cat a durat operația și daca in timpul ei chiar nu ai avut niciun “simț” :)) (scuza-mi insistenta). Mulțumesc pentru acest articol si sunt convinsa ca nu doar pe mine ma va ajuta! Pupici si te imbratise cu drag! ❤❤❤❤ Mult, mult succes in ceea ce faci! ❤?

    • 2

      Aha,ma bucur ca te-ai hotarat chiar acum :))) Cred ca majoritatea ne gandim la lucrurile acelea si ma bucur ca nu sunt singura, desi suna tare ciudat, cred :))) In timpul operatiei nu am simtit absolut nimic, doar am dormit 😀 In cazul meu a durat aproape 4 ore pentru ca am avut si deviatia de sept. Te pup cu mare drag.

  2. 3

    Salut ! M-am regăsit în totalitate în tot ce ai scris. Eu sunt a doua zi după operatie și așa este , încă nu am avut dureri, un mic disconfort, dar nu durere. Cel mai neplăcut lucru de până acum , sunt spălăturile pentru mine…nu dureroase, dar imi fac greață de fiecare dată. Eram curioasă de cate ori iti făceai tu spalaturi pe zi? Sau nu ai avut o regula , cand simțeai tubuletele înfundate, făceai spalaturi? Si mie mi-a dat o sticlă cu ser și trebuie să îmi ajunga pana luni cand merg la control . Azi a fost prima zi de spalaturi , dar deja le urăsc :(. Ai un nas minunat! Astept cu nerăbdare să îl văd si eu pe al meu! Iti doresc o zi frumoasa !

    • 4

      Si pentru mine devenisera enervante tare. O sa scapi si de ele o sa vezi, trebuie sa le tot faci…Cred ca faceam de cate ori apucam, la vreo 4 ore minim si maxim nu stiu…depinde si de unde ma aflam. Dar oricum de 4 ori tot faceam, minim si maxim cat de mult.

      Eu nu am avut tubulete, deci in privinta asta nu prea stiu ce sa iti spun.Dar serul ala de la ei l-am terminat imediat, am cumparat zeci de sticla, deja ma intreba farmacista ce fac cu ele :)))

      Te pup cu mare drag

Leave a Reply to Andreea Cancel reply