The big day! (1)

A trecut aproape un an de atunci, multe momente de neuitat si alte o mie si ceva de planuri si de vise. Nu am cum sa nu ma gandesc in urma si imi dau seama ca desi parca a fost ieri, in anul asta am reusit atatea lucruri impreuna, ne-am iubit, am cladit si da,  s-au schimbat atat de multe lucruri…dar important e ca in tot acest timp nu ne-am pierdut noi niciodata si am invatat sa ne iubim si mai mult pe zi ce trece. E normal, e povestea noastra, dar pur si simplu nu stiu nici una mai frumoasa ca asta. Revad momentele in gand seara de seara inainte sa adorm si sunt cateva clipe pe care mi le amintesc cu drag. Ii iubesc pe toti care au fost in ziua aceea alaturi de noi, pentru ca au fost alesi cu grija sa ne fie alaturi…

#SoSoonICantEvenBreathe

Imi amintesc cu drag momentul cand Alex a venit sa ma ia de acasa cu un buchet mare de trandafiri roz pe care l-a facut in dimineata aia. Chiar nu pot uita pentru ca stiu ca nu a fost un buchet daruit pentru ca asa se face, ci asa a crezut el ca e dragut. Si a fost. O sa va spun de acum ca nu am “imbratisat” niciunul dintre obiceiurile astea fortate si nu am facut absolut nimic din “ce se face”. Pentru ca suntem inca doi copii, care refuza sa creasca, daca asta inseamna sa facem lucruri care “se fac” pentru ca asa face toata lumea, sa radem cu oameni cu care nu ne face placere sau alte lucruri de genul asta.

Cununie civila andreea si alex manole (2)

Aveam nunta planificata pe data de 11 iulie de vreun an si ceva deja, iar cununia civila urma sa aiba loc cu o saptamana inainte, intr-o seara de iulie. Trebuia. Pentru ca in mai s-au asezat lucrurile de asa natura ca in 2 saptamani trebuia sa fim casatoriti. Ceea ce inseamna ca nu aveam rochie, nu aveam programare la salon, nu aveam un restaurant rezervat si nimic altceva. Nimic. M-am simtit putin luata pe sus, mai ales ca viitorul meu sot insista sa facem cununia civila chiar peste vreo 3 zile daca se putea, ca doar ce ne trebuie atatea pregatiri?! De fapt, cred ca ar fi semnat si in momentul ala, probabil atat de pregatit se simtea. :)) Acela a fost si momentul in care am renuntat la Scoala de Beauty Blogging de la Lóreal, desi nu am facut motivul public atunci. Efectiv nu mai aveam cum sa le fac pe toate si a trebuit sa priotizez lucrurile destul de mult in perioada aia, pentru ca altfel riscam sa clachez.

Ne-am miscat repede, ne-am luat de manute, aceleasi de care ne-am tinut intotdeauna, la bine si la rau si in cateva zile am pus totul la punct. Vineri, inainte de petrecerea propriu-zisa, undeva dupa ora 15:00 mi-a ajuns rochia, sandalele le-am luat in fuga de la Zara in aceeasi zi, iar restul a decurs de la sine.

Cununie civila andreea si alex manole (3)

Dimineata de 23 mai. M-am trezit singura, undeva in jurul orei 7 si daca stau bine sa ma gandesc cred ca nu am inchis un ochi toata noaptea. Nu, nu va ganditi ca am avut emotii, nu aveam cum, ce urma era doar o noua confirmare a ceea ce trebuia sa se intample, nu exista suflete pereche degeaba pe lumea asta. Dupa ce m-am imbracat rapid m-am urcat in masina si la 8 eram deja la coafor. Nu stiu ce a durat chiar atat, dar stiu ca trebuia sa fim la primarie la ora 11:00 si la 10:05 abia m-am asezat pe scaun, desi nu mi-as fi dorit decat un coafat lejer din perie… Am intarziat groaznic, la 10:50 eram in drum spre casa, iar la 10:55 deja eram imbracata si Alex ajunsese la mine acasa…

Practic vorbind, doar mi-am tras in fuga rochia pe mine, mi-am prins bratara si toate astea in timp ce ma incaltam, fara sa ma uit in oglinda macar o data. Nu am avut alte accesorii in afara de o bratara pe care oricum o purtasem de foarte multe ori inainte, dar era perfecta pentru rochia mea. Nu am purtat cercei lungi si colier, pentru ca m-as fi incarcat inutil, iar ceas la o ocazie de genul asta nu avea ce sa caute.

A doua mare dezmagire am avut-o cu buchetul. Mi-am dorit bujori simpli romanesti fara frunze, cu o singura panglica alba de dantela alba.  Majoritatea florariilor mi-au spus ca nu imi pot face din bujori romanesti, numai de export si costa 25 ron bucata. Era mai, pietele erau pline de bujori romanesti, iar eu eram indrumata sa dau 500 ron pe buchetul meu sau sa aleg trandafiri. Ei, da. Ti-ai gasit sa te pui cu nebuna.

Am gasit eu o florarie simpla, dar nu aveam mari sperante ca o sa iasa ceva care sa ma multumeasca. Se pare ca am simtit eu ceva… Vazand ca pana pe la 9 florareasa nu ma suna am zis sa dau o fuga pana la ea. Mi-a spus ca nu au ajuns florile inca, dar ma asigura ca la 10 este gata. Am parcat masina pe o strada paralela cumva, iar cand m-am intors am vazut florareasa cum cumpara florile abia atunci de la o batranica care vindea la coltul strazii. Am inceput sa rad in momentul ala. Cand m-am intors dupa buchet era oribil. Florile aveau frunze multe, cozile avea vreo 40 cm pe putin, iar de jur imprejur era legat cu plasa verde! Multa!! Indesata asa, in graba. Nu va dati seama ce fata am facut. :)) Iar florareasa ma intreba super mandra daca imi place. Am platit in graba, am inhatat buchetul pe care l-am aruncat pe bancheta din spate si m-am indreptat spre o alta florarie unde le-am cerut o foarfeca, le-am explicat situatia si domnisoara de acolo m-a ajutat sa fac ce aveam de gand deja. I-am taiat toate frunzele, cozile, l-am facut cat de rotund se putea in cele 5 minute pe care le aveam la dispozitie si i-am legat in loc de plasa aia verde oribila o panglica simpla pe care o am si acum. Cateva zeci de minute mai tarziu invitatii nostri ma intrebau unde am facut buchetul ala frumos si eu zambeam cu buzele stranse, gandindu-ma la cel de-al doilea buchet enorm de bujori pe care parintii mei mi-l facusera fara sa stiu. :)))

Si cam asa au trecut acele clipe, nu stiu cand s-a scurs timpul si m-am trezit de mana cu Alex, doar noi doi mergand pe strada spre locul unde aveam sa spunem Da, cu oamenii uitandu-se la noi de parca se intrebau “De ce merg 2 tineri singuri sa se casatoreasca, unde sunt invitatii lor?”

A fost o petrecere de zi, cu muzica destul de relaxanta si persoanele foarte apropiate noua. Am ras mult in ziua aia, a fost perfect, iar dupa ce toata lumea a plecat acasa ne-am urcat in masina cu nasii nostri si am plecat fara sa stim exact unde, dar imi amintesc ca am mai facut multe in ziua aia si ne-am bucurat de fiecare moment, chiar si mai tarziu cand ii tot spuneam lui Alex din 5 in 5 minute imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti albi si un tricou cu aceeasi inscriptie “I am the bride!”

PS: Urmeaza saptamana aceasta si partea a doua unde vom vorbi despre peripetiile de la nunta si Trash The Dress. 

Stay close!

Cununie civila andreea si alex manole (4)Cununie civila andreea si alex manole (5)Cununie civila andreea si alex manole (6)Cununie civila andreea si alex manole (7)Cununie civila andreea si alex manole (1)Cununie civila andreea si alex manole (8)

Share This Story

Uncategorized

You May Also Like

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.