
Cateodata mi se face dor de toamna si cred ca de acolo se trage si iubirea asta a mea pentru galben. Frunze ruginii, nuci verzi, dovleci, poze cu padurea toata aramie. Imi e dor de ceva mai multa liniste, de un rau ce curge la vale printre pietre si o patura in carouri pe care sa ne odihnim undeva la soare. De munte, de marea linistita din timpul toamnei. De placinta cu dovleac. De cafeaua savurata la soare… Cateodata ma ia parca valul, de am uitat sa va povestesc despre rochie si visam asa cu ochii deschisi, nici n-ai zice…